În mod uzual, autismul este definit ca fiind o tulburare de comportament ce se distinge de alte afecțiuni similare prin existența unor deficiențe constante și semnificative ce afectează diverse aspecte ale dezvoltării neurologice: de la provocări în ceea ce privește abilitățile de comunicare și relaționare socială, la o gamă restrânsă de interese sau preferința pentru activități repetitive.
O altă definiție pentru autism se poate creiona în jurul caracteristicii primare a acestuia, și anume caracterul neuroatipic al manifestărilor și dezvoltării unei persoane de pe spectrul autist.
Conform unor studii recente, validate de CDC ( Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA), 1 din 36 de copii are autism. TSA are o frecvență de 4 ori mai mare în rândul băieților iar fetele prezintă, în general, manifestări mai puțin accentuate sau vizbile.
Un studiu ce s-a întins pe durata a 8 ani de zile, a raportat că 1 din 6 copii cu vârsta între 3 și 17 ani a fost diagnosticat cu o dizabilitate de dezvoltare, de la tulburări din spectrul autist la ADHD sau paralizie cerebrală.
Primele simptome ale unei tulburări din spectrul autismului sunt observate în jurul vârstei de 1 – 2 ani, când devine vizbil un regres în dezvoltarea copiilor, ceea ce poate constitui un semnal de alarmă pentru părinți.
Fiindcă vorbim despre o tulburare de spectru, severitatea simptomelor și impactul acestora asupra calității vieții variază de la autism înalt funcțional (cum este în general cazul persoanelor diagnosticate cu Sindromul Asperger, unde dificultățile vizează mai degrabă abilitatea de a înțelege și consolida relații interumane) la slab funcțional sau chiar non-verbal, cu deficiențe severe și dificultăți majore în a face față vieții de zi cu zi.
Principalele paliere de dezvoltare afectate de TSA sunt:
- Întărzierile cognitive
- Motricitatea (atât cea fină cât și cea grosieră)
- Adaptabilitatea la nivel de gândire și comportament
- Comunicarea verbală și non-verbală
Diagnosticarea precoce și tratamentul timpuriu, cu terapii moderne și un plan personalizat, vor îmbunăți semnificativ viața copilului cu autism, ajutându-l pe acesta să se dezvolte și să combată din provocările aduse de autism, pentru a-i putea oferi, la maturitate, șansa unei vieți independente și satisfăcătoare.
Cauzele autismului
Autismul este o dizabilitate de dezvoltare, cauzată de funcționarea atipică a creierului. Aceste diferențe în funcționare și dezvoltare pot fi influențate de diferiți factori, de la genetică la factori de mediu, însă nu a fost determinată, până în prezent, o cauză clară pentru tulburările de spectru autist.
Este important să reținem că existența sau expunerea la factorii menționați anterior pot crește riscul de autism, însă nu putem echivala acest lucru cu noțiunea de cauză a TSA.
Un mit care se află încă în circulație pune autismul pe seama vaccinării. La baza acestei teorii a stat suprapunerea temporală dintre schemele obligatorii de vaccinare existente în numeroase țări (unde schema de vaccinare și rapelurile se întind până în jurul vârstei de doi ani) și momentul în care devin evidente sau vizibele primele manifestări ale unei posibile tulburări de dezvoltare. În sprijinul acestei teorii a existat un studiu ce a fost mai apoi retras, datorită utilizării unei metodologii defectuoase.
Factori de risc
Numărul copiilor diagnosticați cu tulburare din spectrul autist este în creștere însă acest trend ar putea fi explicat și de o mai bună capacitate de detecție și diagnosticare, pe lângă explicația ce mai simplă, și anume creșterea cazurilor de TSA.
TSA afectează copiii de toate rasele și naționalitățile, însă anumiți factori cresc riscul de a fi neurodivergent. Aceștia includ:
- Factori genetici – vorbim aici atât despre moștenirea genetică de la unul din părinți cât și de mutațiile apărute spontan. Există o serie de situații în care șansele ca un copil să se afle pe spectru sunt mai ridicat decât în mod normal: există un frate sau o soră cu TSA sau copilul suferă de anumite afecțiuni cum ar fi Sindromul X Fragil sau scleroza tuberoasă
- Sexul copilului – băieții au de 4 ori mai multe șanse de a prezenta tulburări de spectru autist comparativ cu fetele
- Vârsta părinților la momentul concepției – deși nu există încă o corelație clară, anumite studii științifice susțin că șansele de a suferi de TSA cresc atunci când vârsta părinților este, la momentul concepției, de peste 35 de ani pentru femei și 40 de ani pentru bărbați.
- Anumiți factori legați de naștere – de la prematuritatea severă (sub 26 de săptămâni) la greutate mică sau complicații la naștere
Simptomele autismului
Primele simptome ale tulburării de spectru autist pot fi vizibile în copilăria timpurie, de la evitarea contactului vizual la lipsa de reacție la sunetele scoase de adulți, inclusiv atunci când este strigat pe nume, sau indiferența față de persoanele care îi îngrijesc.
În continuare vom prezenta cele mai comune manifestări întâlnite în rândul copiilor diagnosticați cu autism:
Manifestări legate de o posibilă tulburare de specru autist la copiii sub 1 an:
- Gângurește puțin sau chiar deloc
- Nu menține contactul vizual
- Nu răspunde atunci când i se vorbește
- Arată un interes mai crescut către obiecte în defavoarea oamenilor
- Folosește jucăriile într-o manieră neobișnuită sau limitată
- Utilizează adeseori mișcări repetitive
- Pierde sau încetează să mai dobândească abilități de comunicare și limbaj
Manifestări legate de o posibilă tulburare de spectru autist la copiii sub 2 ani:
- Manifestă interes pentru activități foarte nișate
- Apar probleme de comportament ca auto-izolarea sau auto-vătămarea
- Nu manifestă interes sau curiozitate pentru joaca cu alți copii
- Repetă cuvinte sau expresii fără a le înțelege semnificația
- Întâmpină dificultăți în a răspunde la interacțiunile sociale
Manifestările specifice autismului nu sunt însă rezervate exclusiv copiilor. Mai jos vom discuta, pe rând, principalele manifestări ce pot semnala existența unei tulburări de spectru autist, indiferent de vârstă.
Dificultăți de comunicare
Atât comunicarea verbală cât și cea non-verbală reprezintă o provocare pentru persoanele cu autism. Dificultățile pe care aceștia le întâmpină variază în funcție de fiecare persoană:
- Întârzierea deprinderilor privind abilitățile de vorbire și limbaj;
- Ecolalie(repetă mereu aceeași frază sau același cuvânt);
- Ritmul și ton diferă de cele utilizate de majoritatea oamenilor (variațiile diferă de la exprimarea pe un ton robotizat la unul cântat);
- Dificultăți privind folosirea corectă a pronumelor (folosesc deseori persoana a doua atunci când intenția este de a exprima ceva personal, ce ține de ei însuși);
- Nu înțeleg sarcasmul, glumele sau exprimările poetice de tip metaforic și iau lucrurile la propriu din acest motiv;
- Nu vor lua parte la jocurile de rol sau imaginative;
- Au nevoie de mai mult timp pentru a procesa întrebările, înainte de a oferi un răspuns. Acesta este și unul din motivele pentru care este dificil să susțină o conversație.
- Limbajul non-verbal este limitat, de la gestică la expresii faciale;
- Folosesc o serie de alte modalități de exprimare, în detrimentul exprimării articulate: gesturi, imagini, sunete etc;
- Nu folosesc și în general nu înțeleg sau răspund la gesturi uzuale cum ar fi indicatul către un obiect.
Tipare de comportament
Persoanele cu TSA preferă în general predictibilitatea, rutina și ritualurile. Printre comportamentele întâlnite frecvent se numără și:
- Nevoia de mișcare constantă și comportamentul hiperactiv;
- Mișcări repetitive cum ar fi fluturatul sau scuturat din palme, țopăit, mers pe vârfuri, legănat etc;
- Fixația pe anumite activități sau obiecte;
- Rutine și ritualuri specifice. Schimbările în aceste rutine pot naște frustrare și anxietate.
- Sensibilitate exacerbată la atingere, lumină, miros sau sunete;
- Obiceiuri alimentare specifice cum ar fi fixațiile și preferințele alimentare sau, la polul opus, refuzul unor alimente din varii motive, de la miros la textură;
- Lipsa de coordonare (neîndemânare);
- Impulsivitate, corelată cu o conștientizare limitată a pericolelor;
- Agresivitate – direcționată atât către el însuși cât și către ceilalți oameni;
- Atenție limitată;
- Fixație ridicată pentru anumite lucruri ce devin interese speciale. Acestea se pot modifica pe parcursul vieții.
- Tind să aranjeze sau grupeze obiectele;
- Adeseori suferă de anxietate severă sau de fobii;
Dificultăți în interacțiunile sociale
- Evită în general contactul vizual;
- Preferă să petreacă timp singuri; copiii preferă sa se joace singuri sau lângă alți copii, și nu împreună cu aceștia;
- Tind să refuze sau să evite contactul fizic, inclusiv îmbrățișările;
- Nu înțeleg emoțiile, nici pe cele proprii dar nici pe ale celorlalți;
- Întâmpină dificultăți în a interpreta semnale și comunicare non-verbală – expresii faciale, tonul vocii etc;
- Nu răspund atunci când sunt strigați pe nume însă vor răspunde la alte sunete;
- Sunt în general percepuți ca fiind distanți, reci sau insensibili;
- De cele mai multe ori nu observă dacă cineva intră sau iese din camera în care se află;
- Evită confortul și alinarea din partea celorlalți (uneori o acceptă cât timp este sub o formă preferată sau tolerată de aceștia)
- Au dificultăți în construirea și menținerea relațiilor;
- Comportamentul lor este de multe ori etichetat ca fiind neobișnuit sau, uneori, chiar inadecvat din punct de vedere al etichetei general acceptate.
Alte caracteristici prezente în cazul autismului
- Fascinația pentru anumite subiecte de interes sau hobby-uri
În DSM-5 unul dintre criteriile de diagnosticare ale autismului îl reprezintă „interesele foarte restrânse, fixate, care sunt anormale ca intensitate sau focalizare”, ce ar putea fi definite drept „obsesii”.
Acestea pot varia foarte mult. Unii oameni sunt fascinați de trenuri și șinele de tren, capabili să stea mult timp doar să vizioneze videoclipuri cu trenuri care circulă pe șine. Alții au o pasiune pentru cuvinte, fonturi și caractere. Și, desigur, există și mai multe varietăți unice de astfel de „obsesii” ce se regăsesc la persoanele cu TSA
O astfel de fixație nu este ceva care se întâmplă doar în rândul persoanelor cu autism. Mulți neurotipici își dezvoltă, de asemenea, interese sau hobby-uri pe măsură ce cresc, iar unele dintre acestea pot fi, de asemenea, la fel de intense precum cele pe care le numim „obsesii”. Cu toate acestea, astfel de fixații intense față de un subiect sunt mai puțin frecvente la copiii neurotipici decât la copiii cu autism. În timp ce unele dintre aceste fixații se pot schimba în timp, unele se dovedesc a fi constante de-a lungul vieții.
- Hipersensibilitatea senzorială
Atunci când simțurile unui individ autist sunt intensificate în măsura în care inputul senzorial este inconfortabil pentru el, putem spune că această persoană experimentează hipersensibilitate senzorială. Aceasta poate afecta toate cele cinci simțuri – văzul, auzul, atingerea, gustul și mirosul.
Hiper-auzul (cunoscut și sub numele de hiperacuzie) este atunci când sunete bruște, imprevizibile, cum ar fi sunetul unui telefon, pot speria pe cineva.
Hiper sensibilitatea văzului apare atunci când o persoană este afectată negativ de stimuli ca luminile strălucitoare sau contactul vizual.
Hipersensibilitatea olfactivă este prezentă atunci când oamenii nu pot tolera anumite mirosuri sau gusturi și pot insista să poarte aceleași haine tot timpul.
Hipersensibilitatea tactilă este atunci când oamenii nu suportă anumite texturi sau atingerea (cum ar fi atunci când o altă persoană încearcă să-i îmbrățișeze).
Chiar dacă nu face parte din criteriile de diagnosticare a autismului, multe persoane ce suferă de TSA experimentează niveluri ridicate de anxietate. Cercetările variază, dar consensul sugerează că aproximativ 40-50% dintre persoanele cu autism pot primi un diagnostic clinic de anxietate.
Situațiile sociale dificile și mediile senzoriale stimulante pot crește stresul și anxietatea persoanelor cu autism.
O altă cauză semnificativă a anxietății este sentimentul de a fi neînțeles și/sau neacceptat de persoanele non-autiste. Pentru a se „încadra” și pentru a nu fi văzuți ca fiind diferiți, persoanele cu autism ar putea masca sau camufla comportamente auto-liniștitoare, ceea ce poate crește anxietatea, având un efect negativ asupra sănătății lor mintale.
Alte cauze ale anxietății în rândul persoanelor de pe spectrul autist sunt schimbarea rutinei, în special o schimbare neașteptată și dificultate în identificarea, înțelegerea și gestionarea emoțiilor (cunoscută și sub numele de alexitimie).
Cercetările care examinează tipurile și frecvențele de fobii la copiii cu autism au descoperit frici ciudate și intense la aproximativ 40% dintre copiii cu autism, în timp ce frici neobișnuite erau prezente la doar 0-5% dintre copiii fără autism, inclusiv copiii cu dizabilități de învățare, tulburare de limbaj, ADHD sau dizabilitate intelectuală. Studiile indică, de asemenea, că, în timp ce unele dintre cele mai frecvente temeri pentru copiii cu autism și cei cu o dezvoltarea tipică se suprapun, copiii cu autism au fobii frecvente ce nu au fost printre cele mai frecvent raportate pentru copiii neurotipici. Acestea includ frica de furtuni, mulțimi mari sau spații închise.
Spre deosebire de crizele de tip tantrum, ce apar la la toţi copiii (cu dezvoltarea neurotipică sau nu), crizele de tip meltdown sunt determinate de un nivel ridicat de stres pe care o persoana cu TSA nu este capabilă să o gestioneze.
În timp ce un tantrum este un comportament impactat de circumstanțe și are ca scop fie obținerea unui lucru fie a atenției adultului, un meltdown poate fi indus de nenumărați factori și nu reprezintă un comportament sau o metodă de a atrage atenția asupra sa ci un răspund la unul din factorii declanșatori.
Printre cei mai des întâlniți factori declanșatori ai unei crize de tip meltdown se numără:
- Suprastimularea senzoarială – aici sunt incluși orice tip de stimuli senzoriali, de la lumini puternice la atingere sau zgomotul asociat cu aglomerația; în acest context creierul nu mai poate filtra și gestiona toate informațiile primite, motiv pentru care organismul intră într-o stare de panică;
- Schimbări bruște ori neașteptate – pentru o persoană ce suferă de tulburare de spectru autist, schimbările neașteptate pot provoca o stare de anxietate foarte puternică
- Imposibilitatea comunicării nevoilor – poate crea foarte multă frustrare ce se transformă mai apoi într-un meltdown
- O cantitate mare de informații ce trebuie procesată într-un timp foarte scurt – în general o persoana cu TSA va necesita un timp mai lung de procesare a informațiilor; când apare o presiune în direcția aceasta, va crește și nivelul de stres resimțit, ceea ce poate provoca o criză.
Tipuri de autism
Termenul de tulburare de spectru autist reunește sub un termen-umbrelă 5 subtipuri:
Cunoscută și sub denumirea de Sindromul Kanner, tulburarea autistă clasică prezintă simptomatologia clasică asociată autismului – de la dificultăți de comunicare și înțelegere a celorlalți la evitarea contactului vizual, hipersensibilitate senzoarială și tendința către autoizolare.
Conform DSM-5, acesta se regăsește acum sub denumirea de tulburare a spectrului autist de nivel 1. Persoanele cu acest tip de tulburare au abilități de comunicare verbală normale și inteligență normală sau chiar peste medie, motiv pentru care a fost de multe ori definit ca un tip de autism “funcțional”. Principalele provocări pe care le întâmpină aceștia sunt legate de interacțiunile sociale. O caracteristică a acestui tip de TSA este dezvoltarea unui interes intens adesea obsesiv, pentru unul sau două subiecte specifice.
Sindromul Rett a fost omis din includerea în spectrul TSA în DSM-5, Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.
Sindromul Rett este considerat în prezent a fi o tulburare neurologică progresivă, întâlnită în principal la fete, cu manifestări vizibile în jurul vârstei de 6 luni. Printre manifestările ce au dus la includerea inițială a acestui sindrom în spectrul autist se numără: fluturarea mâinilor, vorbire întârziată și dificultăți în deprinderea abilităților de motricitate fină sau grosieră.
- Tulburare dezintegrativă a copilăriei
Cunsocută și sub denumirea de Sindromul Heller sau demență infantilă, manifestările acestui tip de TSA devine vizbile în general în jurul vârstei de 2 ani însă pot apărea oricând până în jurul vârstei de 10 ani. Copii au avut până în acel moment o evoluție normală din punct de vedere al dezvoltării însă se lovesc de un zid și încep mai apoi să regreseze atât în ceea ce privește interacțiunile sociale cât și comportamentul în general. Pierderea abilităților apare treptat însă într-un mod accelerat – refuză contactul fizic și pe cel vizual, nu mai vorbesc etc. În general debutează cu modificări ale comportamentului (furie, agitație, frică) urmate de pierderea controlului asupra intestinului și a vezicii, urmată de respingerea interacțiunii sociale. Copii nu vor recăpată abilitățile pierdute nici după încetarea perioadei de regresie.
Această formă de autism este rar întalnită. În prezent medicii sunt de părere că există o corelație între aceasta si tulburările ce determină crize convulsive.
- Tulburare pervazivă de dezvoltare nespecificată altfel (PDD-NOS).
Această formă de autism este în general mai puțin severă decât cele menționate mai sus. Persoanele cu acest tip de autism ar putea să fi experimentat întârzieri în ceea ce privește criteriile de referință cum ar fi vorbirea sau abilitățile motorii. Atât copiii cât și adulții cu PDD-NOS sunt capabili să gestioneze simptomele acestei tulburări mai ușor decât cei care au fost diagnosticați cu alte forme de autism
Diagnosticarea autismului
Diagnosticarea tulburărilor din spectrul autismului poate fi dificilă, deoarece nu există un test medical, o analiză, pentru a diagnostica tulburarea. Medicii analizează istoricul de dezvoltare și comportamentul pacientului pentru a pune un diagnostic. Un alt factor care crește gradul de dificultate al diagnosticării corecte a autismului îl reprezintă varietatea simptomelor întâlnite, în funcție de tipul de tulburare de spectru autist.
În ciuda acestor provocări, un diagnostic precoce poate avea un impact pozitiv major, oferind modalități de ameliorare a simptomelor TSA, ceea ce va crește calitatea vieții pacientului dar și a familiei sale.
Printre metodele utilizate pentru a determina dacă diagnosticul de autism este cel corect se numără și:
- Observarea copilului și a interacțiunilor sociale ale acestuia, plus întrebări legate de dezvoltarea în timp a acestor abilități
- Teste pentru a determina nivelul de dezvoltare a abilităților sociale, de limbaj, comunicare etc
- Teste genetice pentru a exclude afecțiuni cu manifestări similare, ca Sindromul X Fragil
- Utilizarea criteriilor de diagnosticare din DSM-5
În cazul în care copilul dumneavoastră manifestă una sau mai multe din manifestările legate de o posibilă tulburare de spectru autist, este recomandată o investigație BrainMap facută de către un specialist al institutului.
Tratamentul autismului
Tulburările de spectru autist nu pot fi vindecate însă există o varietate de terapii ce au fost dovedite știițific ca fiind eficiente în reducerea simptomelor TSA, sprijinirea dezvoltării și a achizițiilor esențiale pentru o viață împlinită a copilului sau adultului cu autism. În cazul copiilor, prin intervenția timpurie, aceștia pot fi susținuți și ajutați să își însușească abilități sociale, de comunicare și funcționale critice în viața de zi cu zi.
Printre cele mai utilizate terapii și tratamente ale simptomelor autismului se numără:
Neurofeedback Plus
Neurofeedback Plus este o metodă de tratament revoluționar pentru autism, care combină tehnici de neurofeedback cu alte terapii complementare pentru a îmbunătăți funcționarea creierului și comportamentele asociate cu tulburările din spectrul autist (TSA). Neurofeedback-ul este o tehnică de autoreglare a activității cerebrale, în care electrozii plasați pe scalp monitorizează activitatea creierului, iar pacientul primește feedback vizual sau auditiv pentru a învăța să-și ajusteze răspunsurile neuronale. Prin această metodă, se vizează optimizarea undelor cerebrale și îmbunătățirea abilităților cognitive și emoționale. De obicei, neurofeedback-ul este folosit pentru a îmbunătăți atenția, comportamentele repetitive și dificultățile de reglare emoțională.
Neurofeedback Plus îmbină această tehnică cu alte intervenții, cum ar fi terapia prin fotobiomodulație (PBM), coerență inimă-creier (CIC) și altele, pentru a oferi o abordare holistică. Acest tip de tratament s-a dovedit a fi benefic pentru unele persoane cu TSA. În funcție de nevoile individuale, neurofeedback-ul poate oferi rezultate mai bune atunci când este integrat cu alte forme de terapie, cum ar fi cele comportamentale și educaționale.
Terapii comportamentale
Terapiile comportamentale sunt printre cele mai comune și eficiente tratamente utilizate pentru copiii și adulții cu autism. Aceste terapii, cum ar fi Terapia Comportamentală Aplicată (ABA), se concentrează pe modificarea comportamentelor problematice și dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare. ABA, de exemplu, implică un proces riguros de analiză a comportamentelor și recompensarea celor dorite pentru a le întări. De-a lungul timpului, indivizii învață să-și îmbunătățească abilitățile sociale, să reducă comportamentele repetitive și să gestioneze mai bine interacțiunile sociale.
Alte tipuri de terapii comportamentale, cum ar fi analiza comportamentală verbală (VB) sau programele de dezvoltare a abilităților sociale, sunt concepute pentru a ajuta persoanele cu autism să-și dezvolte un comportament adaptativ. Aceste terapii sunt adesea personalizate și pot fi foarte eficiente atunci când sunt aplicate constant, mai ales în primii ani de viață ai copiilor.
Terapii de comunicare
Terapiile de comunicare se concentrează pe dezvoltarea abilităților verbale și nonverbale la persoanele cu autism. Aceste terapii includ intervenții precum logopedia și utilizarea tehnologiilor asistive pentru a îmbunătăți capacitatea de exprimare și înțelegerea limbajului. Logopedia este esențială pentru copiii care au dificultăți în a vorbi sau pentru cei care nu utilizează limbajul într-un mod funcțional. Terapeuții lucrează cu pacienții pentru a-i ajuta să înțeleagă și să folosească limbajul într-un mod adecvat situației sociale.
Alte tehnici de comunicare, cum ar fi Picture Exchange Communication System (PECS), permit copiilor să comunice prin imagini, ajutându-i să dezvolte o înțelegere mai bună a interacțiunii sociale. În cazul persoanelor nonverbale, terapiile de comunicare pot utiliza tablete sau dispozitive electronice care generează vorbire pe baza inputului vizual sau tactil, facilitând astfel exprimarea nevoilor și dorințelor.
Terapie educațională
Terapia educațională implică o abordare structurată și adaptată nevoilor individuale ale copiilor cu TSA, pentru a-i ajuta să învețe și să își dezvolte abilitățile cognitive și academice. Aceste programe educaționale personalizate (PEP) includ intervenții concentrate pe întărirea capacităților cognitive, îmbunătățirea abilităților sociale și dezvoltarea unor rutine care să sprijine integrarea copilului în mediul educațional obișnuit. Unul dintre cele mai cunoscute modele de terapie educațională pentru autism este TEACCH (Treatment and Education of Autistic and Communication-handicapped Children), care încurajează o organizare clară a mediului și a activităților pentru a ajuta copiii cu TSA să învețe mai eficient.
Aceste terapii educaționale sunt adesea susținute de o echipă multidisciplinară, incluzând psihologi, educatori specializați și terapeuți ocupaționali. Intervențiile sunt ajustate în funcție de progresul copilului, iar integrarea în școli speciale sau clase dedicate poate fi o opțiune în anumite cazuri.
Terapie de familie
Terapia de familie se concentrează pe implicarea membrilor familiei în procesul terapeutic al persoanelor cu TSA. Autismul nu afectează doar persoana diagnosticată, ci și întreaga familie, și este esențial ca toți cei implicați să înțeleagă provocările și să participe la procesul de susținere și dezvoltare. Terapiile de familie pot ajuta părinții și frații să înțeleagă mai bine comportamentele specifice ale persoanei cu autism și să dezvolte strategii de suport eficiente.
Această abordare poate reduce stresul familial și îmbunătăți dinamica familiei, facilitând interacțiunile zilnice și comunicarea. De asemenea, poate oferi resurse și sprijin emoțional părinților, ajutându-i să facă față mai bine provocărilor legate de creșterea unui copil cu autism și să adopte tehnici care să îmbunătățească funcționarea întregii familii.
Medicație
Deși nu există un tratament medicamentos specific pentru autism, anumite medicamente pot fi utilizate pentru a trata simptomele asociate, cum ar fi anxietatea, iritabilitatea, hiperactivitatea sau problemele de somn. Medicamentele psihotrope, precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) sau antipsihoticele atipice, sunt uneori prescrise pentru a gestiona comportamentele agresive sau autostimularea excesivă. Risperidona și aripiprazolul sunt două medicamente aprobate pentru tratamentul iritabilității la copiii cu autism.
Este important ca medicația să fie prescrisă și monitorizată cu atenție, deoarece reacțiile la medicamente pot varia semnificativ între indivizi. În plus, utilizarea medicației ar trebui să fie însoțită de terapii comportamentale și educaționale pentru a asigura un tratament cât mai complet și echilibrat.
Tratament cu celule stem
Tratamentul autismului cu celule stem este o opțiune inovatoare care a captat atenția cercetătorilor și părinților deopotrivă. Această metodă experimentală presupune utilizarea celulelor stem pentru a repara sau regenera celulele neuronale afectate, cu scopul de a îmbunătăți funcționarea cerebrală la persoanele cu autism. Deși există studii promițătoare, tratamentul cu celule stem nu este încă general acceptat sau standardizat și necesită mai multe cercetări pentru a-i demonstra eficiența și siguranța pe termen lung.
Unii părinți consideră această metodă o speranță pentru recuperarea copiilor lor, dar este important să se consulte cu specialiști înainte de a lua o decizie, deoarece acest tip de intervenție rămâne la nivel experimental.
Tratament homeopat autism
Tratamentul homeopat în autism este o opțiune complementară care atrage uneori interesul părinților care caută soluții naturale pentru copiii lor. Tratamentul homeopat se bazează pe utilizarea remediilor naturale, diluate extrem de mult, pentru a stimula vindecarea corpului. În ceea ce privește autismul, remediile homeopate sunt utilizate pentru a aborda diverse simptome, cum ar fi anxietatea, hiperactivitatea sau problemele digestive.
Deși există părinți care raportează îmbunătățiri prin tratamentul homeopat, este important ca orice tratament complementar să fie coordonat cu un specialist medica pentru a asigura cele mai bune rezultate pentru copil.
Complicații asociate cu autismul
Complicațiile tulburării spectrului autist afectează nu doar persoana cu autism ci și pe apropiații acestui și pot avea un impact important asupra relațiilor, interacțiunii sociale, oportunităților de carieră etc.
Printre cele mai frecvente complicații și comorbidități asociate unei tulburări de spectru autist se numără:
- Probleme la școală, legate de capacitatea de învățare
- Izolare socială
- Victimizare
- Alergii alimentare
- Tulburări ale somnului
- Probleme gastrointestinale
- Obezitate
- Diabet
- Depresie
- Anxietate
- ADHD
- Impact negativ asupra capacității de a avea o viață independentă
- Nivel ridicat de stres în familie
Prevenția autismului
Prevenția autismului nu este posibilă însă există o serie de aspecte pe care le puteți controla, cum ar fi diagnosticarea și intervenția precoce, pentru a maximiza impactul pozitiv al terapiilor.
Deși un tratament timpuriu este dezirabil, există terapii eficiente în amelioarea simptomelor asociate, indiferent de vârstă.
Deși autismul nu poate fi vindecat, copii și adulții pot învăța să ducă o viață împlinită în ciuda dificultăților asociate unui diagnostic de TSA.
Bibliografie
